In spiritul asului de caro va invit la o noua provocare literara, subiectul fiind calutul de mare.
Bafta 
Castigatorul ultimelor 2 concursuri este Socio! Felicitari!
martie 27, 2009
martie 27, 2009
In spiritul asului de caro va invit la o noua provocare literara, subiectul fiind calutul de mare.
Bafta
Castigatorul ultimelor 2 concursuri este Socio! Felicitari!
martie 27, 2009 at 8:02 am
Buna dimineata tuturor…
martie 27, 2009 at 8:45 am
@ all
Exista un favorit pentru premiul postului trecut dar m-am decis sa nu-l decernez pana nu vad compozitiile generate de subiectul actual. Atunci, si numai atunci, voi lua o decizie daca sa acord un premiu pentru amandoua posturile (dublu, bineinteles) sau separat. Oricum, cititori sau creatori, sunteti pe maini bune; Louelle va saluta si va ureaza penita usoara
martie 27, 2009 at 9:45 am
GA
salutare
al meu e j , ne-a surprins pe toti in fotografie
azi iar sunt pe drumuri ,sper s-apuc deseara sa intru
asta la vista ,amigos
martie 27, 2009 at 9:52 am
mala
drumuri bune!
martie 27, 2009 at 10:27 am
m-am intors ca era sa uit
Emiru`
La multi ani! calatorule, mai spanzura niste km pentru noi
judge merci
la re
martie 27, 2009 at 12:01 pm
La Multi Ani Emirului!
martie 27, 2009 at 12:36 pm
Habar n-avea cum ajunsese acolo. Simtise doar cum se aprinde pana la incandescenta, dupa care urmase caderea in gol. Gaura neagra se terminase intr-un albastru limpede brazdat de milioane de lumini care se amestecau ca pete de cerneala pe un petec de sugativa. O umbra de amintire ii spunea ca acele lumini erau la fel ca ea. Doar ca a ei palise, ingropata in adancurile marii ce o stinsese…
Ziua de la suprafata trimitea sageti de soare indulcind duios apa sarata. Potcovit cu tinerete si inhamat la trasura invizibila a sperantei, calutul de mare se trezise harjonindu-se timid cu o tufa generoasa de corali. Se lasa in voia valurilor rostogolindu-se in galop prin spuma ce aducea la mal povesti de iubire. Un val nastrusnic il lovi viguros de o ramura, descoperind minunea simetrica…
Din ziua aceea, nimic nu-i mai putea desparti. Nu semana cu niciuna din stelele de mare pe care le intalnise pana atunci. Desi era intunecata, de la ea venea o lumina care-l facea sa-si schimbe culoarea in fiecare clipa. Parca se scalda intr-un vesnic curcubeu oglindit. Rabdatoare si statornica, ea invatase sa-l iubeasca si sa-l astepte, iar el se intorcea mereu la ea, aducandu-i in dar fire de lumina inchise-n perle de scoici care sa-i mai aline dorul ce casa.
Intr-o buna zi insa n-o mai gasise sub ramura de coral binecunoscuta. S-a cabrat instantaneu, cautand-o disperat sub fiecare scoica de pe fundul marii inca tulburate de furtuna din ziua aceea. Obosit, si-a ridicat ochii deznadajduiti, implorand luna care tocmai rasarise. Si atunci a vazut-o!
De atunci incoace, in fiecare noapte, marea inspumata spune povestea calutului de mare care se indragostise de o stea cazatoare. Iar indragostitii care-si indreapta ochii spre cer tinandu-se de mana, pot jura ca il vad zburdand voios, inhamat la carul mare.
martie 27, 2009 at 12:38 pm
Emiru’
La Multi Ani si de ziua ta!
martie 27, 2009 at 12:39 pm
All
Salutari!
martie 27, 2009 at 12:39 pm
Mala
Drumuri bune, cu inspiratie pentru deseara!
martie 27, 2009 at 12:40 pm
Judge
Daca n-ai citit postul vechi de la Papa:
http://www.mintrubbing.org/
martie 27, 2009 at 12:41 pm
@all: Salutare!
Si normal, Hai Steaua (de mare)!
martie 27, 2009 at 12:44 pm
Socio
Povestioara e superba!
Acum stiu de ce suntem si noi indragostiti de o stea cazatoare…
martie 27, 2009 at 12:53 pm
Alex_S:
Bai nene, tu nu dormi niciodata?
socio:
Bravo pentru optimism!
martie 27, 2009 at 12:56 pm
Mag
“Somnul ratiuniinaste monstrii”, parca asa zicea un pictor.
Nu ca m-ar da ratiunea afara din casa…
martie 27, 2009 at 12:59 pm
Alex_S: subiectul a fost generos
Pai si la a noastra s-au inhamat ceva cai, din pacate nu de mare, ci putere. Chiar, stie cineva cati are Maybachul lui GB?
martie 27, 2009 at 1:01 pm
Socio
Nu stiu exact cati cai are Maybachul lui GB, dar stiu ca are un bou la volan!
martie 27, 2009 at 1:01 pm
mag: e simplu. M-am gandit la mare, deci Constanta. Apoi mi-am adus aminte ca acolo joaca Romania maine. Era nevoie de mult optimism sa contracareze gandul asta
martie 27, 2009 at 1:02 pm
Mag
Glumesc, e de la diferenta de fus orar, prind totusi 6-7 ore de somn pe noapte…
martie 27, 2009 at 1:03 pm
Alex_S:
martie 27, 2009 at 1:04 pm
socio:
Ei, lasa ca ai pus si ceva romantism…
martie 27, 2009 at 1:12 pm
Eu, cum urasc marea – cu toata “fauna” ei – si iubesc delta in toata splendoarea ei, mai fac cate-un compromis: Gura Portitei.
martie 27, 2009 at 1:29 pm
mag: Aaa, normal, d-ala am cacalau
GA: sper sa nu te superi dar o sa pun povestioara si la mine, c-apoi iar ma atentioneaza judge ca n-am mai scris demult
martie 27, 2009 at 1:30 pm
O zi buna va doresc si povestioare interesante!
martie 27, 2009 at 1:38 pm
[...] indulcind duios apa sarata. Potcovit cu tinerete si inhamat la trasura invizibila a sperantei, calutul de mare se trezise harjonindu-se timid cu o tufa generoasa de corali. Se lasa in voia valurilor [...]
martie 27, 2009 at 2:24 pm
Piţurcă: “Nu ştiu pe cine voi folosi mâine! Am dubii în atac, la mijloc şi apărare”
martie 27, 2009 at 2:33 pm
Alte declaratii comentate la cald:
Vîtcă: “Jucăm pe teren propriu, nu trebuie să facem paşi greşiţi”
In acest sens, pe terenul din Constanta intreaga saptamana s-au desenat urme personalizate. Intrucat pentru Banel Nicolita a fost epuizat stocul de vopsea, s-a trecut la completare cu vopseaua destinata lui Ovidiu Petre, el oricum fiind mai bun la jocul aerian.
Cocis: „Un egal nu ne mulţumeşte, dar se poate ca pînă la sfîrşit să ne fie bună şi o remiză.” Eu cred ca totusi vor ajunge sa joace la meci nul. Iar ca sa-l declare nul, e nevoie, desigur, ca mai intai sa-l piarda.
Mutu: “Simt dureri la genunchi, dar strîng din dinţi pentru România!” Sa speram ca dupa meci nu vom avea parte de declaratii de genul: „depasisem portarul, poarta era libera in fata mea; am simtit o durere acuta de dinti si-a trebuit sa strang genunchii”…
martie 27, 2009 at 2:36 pm
@socio
Salutare!
martie 27, 2009 at 2:42 pm
proba, proba! şţăî
martie 27, 2009 at 2:54 pm
the judge: L-au chemat si pe Claudiu Raducanu la lot? Asta pare a fi declaratia lui
martie 27, 2009 at 3:29 pm
un pic off topic, da e un topic continuu:
felicitari doc!
Go HABS GO!
Sharks au reusot sa piarda locul 1 la Red WIngs, dupa cele mai bizare 2 minute si 38 de secunde din istoria lor, timp in care au Predators au revenit de la 0-2 la 3-2…off off. Mai avem 8 meciuri…Toata nadejdea sta in Hawksii lui fighter, pe care airpioarele ii intalnesc de doua ori pe final de sezon.
martie 27, 2009 at 3:31 pm
@socio: pai, de ce sa nu-l cheme? da onul o declaratie soc, gen “dau sarbii 2 goluri si noi castigam cu 2-0″ si le pierde sarbilor pofta de gol.
martie 27, 2009 at 3:31 pm
* omul
martie 27, 2009 at 3:39 pm
Alex_S:
N-am vrut sa te reped – cum constat acum ca am facut-o -, omniprezenta ta (cu bunadispozitie cu tot) e benefica.
Ce incalcit a iesit ce-am vrut sa spun!
Deci: dupa e te trezesti din Goya, treci la scris.
martie 27, 2009 at 3:43 pm
Zdrang! Uşa şurii se izbi de perete şi badea Ghiţă se năpusti agitat înăuntru, ducându-se glonţ la sticla de rachiu ascunsă după un balot de paie. Bău cu sete, apoi se şterse cu mâneca la gură. „Da’ scoalâti odatî uăi Doreli! Hai cî az avem treabî uăi. Hai cî iar vini contesa Luiele sî-şi vadî moşîia”. Dorel, ca de obicei, nu dormea; când intrase badea Ghiţă în grajd medita, stând în picioare, ca toţi caii. Se gândea la viaţa de rahat şi la chinurile îngrozitoare ale căluţului de mare – Hippocampus Guttulatus. „Ce fel de mascul e ăsta? Şi oare cum ar fi dacă într-o zi aşi naşte şi eu un pui? Ha ha ha, cred că ar fi groaznic!” îşi spuse, cutremurându-se. Nici nu-l observase pe badea Ghiţă. Abia acum îl băgă în seamă, iar vestea ca baroneasa Louelle vine iar la moşie îl făcu sa necheze de bucurie. Ştia ca îl aşteaptă o zi grea de muncă, căci badea Ghiţă se mobiliza tot timpul când bătrâna zgripţuroaica îşi inspecta mosia. „My Rose Corner”, aşa-şi alinta ea domeniul. „Colţul ei de trandafir” râse Dorel amintindu-şi. „Colţ de trandafir?” Ha ha ha, necheză el, iar. „E dusă rău baba! Unde vede ea trandafiri, nu ştiu zău” îşi mai spuse Dorel. „Trandafiri, netrandafiri, nu mai conteaza! Vine contesa! Ce bine!” Dorel era cu adevarat fericit. Urma să se întâlnească din nou cu mama lui, iapa Steluţa. Şi avea să asculte din nou poveşti despre tatăl său, bătrânul pur-sânge englez Gerald, fost campion în cursa de la Stallion Montain.
Da, e adevărat – nu râdeţi. Puţini ştiu că prin venele lui Dorel curge sânge nobil. Încă de pe vremea cand era doar un mânzoc, Dorel asculta cu plăcere poveştile mamei sale despre Gerald, bătrânul armăsar – adevăratul său tată.
Dorel este rodul relaţiei amoroase dintre un bătrân pur-sânge englez şi frumoasa iapă Steluţa a lui Ghiţă Ababii, argatul contesei Louelle pe moşia de la Dâmbuleni. Contesa iubea caii şi nu era un secret pentru nimeni că-l adora pe armăsarul Gerald, cel care-i câştigase atâtea şi atâtea trofee. La bătrâneţe însă, Gerald se îmbolnăvise grav – stresul competiţiilor, lungile călătorii, miile de kilometri spânzuraţi în urma lui, mâncarea plină de E-uri şi aerul poluat al Londrei au fost aproape să-l dea gata. De fapt, medicii nu-i dăduseră nici o şansă. „E bun de poşete de-acuma”, doamnă Louelle! „E gata, la Fendi cu el”. Medicul deja îi hotărâse soarta. „Italienii o să te haleasca, baiete”. Dar contesa nu a fost de acord; avea poşete destule, iar Gerald merita altceva. Aşa că s-a hotărât să-l trimită la moşia ei, la Dâmbuleni. „Badea Ghiţă o sa aiba grija de el”, se gândise ea. Zis şi făcut. Şi uite aşa a ajuns Gerald, campionul de la Stallion Mountain, în curte la Badea Ghiţă din Dâmbuleni. Ca şi pe medicul englez, vederea lui Gerald la făcut pe badea Ghiţă să se gândească la haleală: „Tocăturî, mici, saleam – la asta e bun acuma, contesî Luiele! – ar fi spus atunci badea Ghiţă. „Salam şi mici te fac eu pe tine dacă te atingi de-un singur fir de păr din coama lui”, i-a taiat contesa vorba lui Ghiţă. „L-am adus aici să moară linistit, nu să-l mănânci tu, ai înţeles?”. „Am inteles, contesa Luiele”. Badea Ghiţă n-o văzuse niciodată aşa de supărată. De după gard, badea Dunitru râdea – „Da ci faci uăi Ghiţă, ţ-ai tras armasar? Ha ha ha.” Şi alţii au râs, dar contrar tuturor aşteptărilor, bătrânul armăsar şi-a revenit miraculos. Aerul curat, iarba şi lucerna proaspătă, apa pură de izvor l-au făcut să renască. După un an de zile de trândăveala devenise cel mai aratos cal din sat, iar Steluţa, şi ea o mândreţe de iapă, n-a putut să-i reziste. Armăsarii din sat nechezau nemulţumiţi pe la colţuri, că nu se poate, că nu se cuvine, că ar putea să-i fie tata Steluţei, că e străin si că nici măcar n-a învăţat sa necheze româneşte ca lumea. Degeaba! Steluţa nu avea ochi decât pentru el. O cucerise cu accentul lui britanic şi cu poveştile din vremurile lui de glorie. Însă la numai un an după ce Steluţa născuse o mândreţe de căluţ, bătrânul Gerald a murit, fericit, în timp ce dormea. Unii spun că necunoscând prea bine plantele de prin zonă ar fi păscut cucută. Doar Dorel, băiatul lui Badea Ghiţă ştia adevărul. Armăsarul îi halise cânepa indiană din spatele casei, cea pe care o semănase în primăvară, împreună cu Ion Ion, vărul bazat de la Bucureşti. Contesa a avut grijă ca Gerald să fie înmormântat cum se cuvine, iar la plecare a luat-o cu ea pe Steluţa, iapa cea frumoasă a lui badea Ghiţă, fără să ştie însă că Gerald are un urmaş, căci hoţomanul de badea Ghiţă îl ascunsese pe tânărul mânz la vecinul Dunitru. Pe atunci, pe mânzoc îl chema Rădoi; abia mai târziu, ca sa-i facă în ciudă fiului său Dorel, şi spre hazul întregului sat, badea Ghiţă şi-a botezat calul la fel ca pe fiu. Cu toate că rămăsese fără părinţi de la un an, pe mâna unui stăpân beţiv, dar sufletist, Dorel crescuse bine, moştenind câte ceva din eleganţa, calmul si umorul englezesc al tatălui sau.
Pleosc! Lovitura de bici căzu pe neaşteptate, trezindu-l pe Dorel din visare. „Da’ scoalî odatî uăi Doreli când vorghesc cu tini! Hai cî avem treabî, n-auz? Hai cî vini contesa Luieli, uăi! Puturos mai ieşti uăi, ezact ca şî ficioru ciela a meu din America! Pleosc! – încă o lovitură. Dorel se mişcă spre ieşire. „Nu stiu cu cini sămănaţi, da’ a dracu’ sămânţî mai sânteţ. Parca-ţ ci fraţ! Hai cî avem treabî, uăi Doreli”.
martie 27, 2009 at 3:58 pm
Salutare natiune si multumesc pt felicitari!
judge
ca de obicei povestea lui Dorel e bestiala
martie 27, 2009 at 4:35 pm
the judge:
Uau!
martie 27, 2009 at 4:35 pm
Buna seara tuturor
@ socio
Magistral!
@ jud
Plec la tenis, o sa ma intrebe aia de ce rad in timpul meciului, “uăi Doreli uăi”
martie 27, 2009 at 5:04 pm
Emiru’, mag, GA
va multumesc!
socio,
asa mai vii de-acasa! iar Radoi, fiul Stelutei, e cadoul meu pentru tine.
martie 27, 2009 at 5:28 pm
mala:
Nu citi Povestea Calului (care vezi ca vine cu umorul lui englezesc la Dâmbuleni sa moara, dar procreeaza), tu uimeste-ne intai comme d’habitude, ca dupa aia nu te mai opresti din ras. Stiu eu cum esti.
martie 27, 2009 at 5:37 pm
genial:
Dupa ce vii de la tenis schimba repede rubrica “Tinere talente” cu “Talente consacrate”, ca ma supar.
martie 27, 2009 at 5:54 pm
the judge:
Crezi ca nu stiu ca alegerea numelui Dorel nu e intamplatoare??? Ca sa nu mai zic de Gerald!
Bey omule, eu vad ca tu vrei sa ne certam grav!
De ce nu le spui Onut si Roone? Te arde invidia! Asta e adevarul.
Daca o sa ajungi sa numesti un animal domestic Saku, te sugrum cu manurile mele. Parol!
martie 27, 2009 at 6:07 pm
DD
nici prin cap nu-mi trece…
martie 27, 2009 at 6:12 pm
DD
Onut si Roone? Gerald?
invidie arzatoare?
lumineaza-ma, te rog. m-ai bagat in ceata total…
martie 27, 2009 at 6:15 pm
Hai salut din nou!
martie 27, 2009 at 6:19 pm
Bai, voi nu sunteti normali, mi-am zis ca nu o sa mai intru la servici, ca iar a inceput “vanatoarea de vrajitoare” pe aici. da’ nu pot sa ma abtin…
Judge, e faina rau de tot! Dupa ce ma intrebase-si de situl cu frecatul mentei, nu ma asteptam sa fi atat de pus pe treaba!
martie 27, 2009 at 6:22 pm
Mag
Nu m-ai repezit deloc, am simtit un smiley la sfarsitul commentului.
M-am “abonat” la commenturi, si-mi vin pe e-mail, asa ca v-am citit din umbra dimineata asta. Acum e pauza, asa ca m-am decis sa va bantui putin!
martie 27, 2009 at 6:23 pm
the judge:
Do not play games with me!
Gerald= Gerrard
Onut= Bogdan Onut ( sa nu zici ca nu ai auzit de el)
Roone= Rooney
Dorel=
martie 27, 2009 at 6:25 pm
all
Buna seara!
mala
Ma bucur cand vad ca mai sunt si altii pe drumuri
socio, judge
Briliant
martie 27, 2009 at 6:38 pm
DD
m-ai speriat!
ai nimerit doar cu gerrard.
martie 27, 2009 at 6:39 pm
alex_s: multumesc dublu
gina: saru’ mana!
martie 27, 2009 at 6:39 pm
Norocul meu este ca oamenii astia pe care-i execut la tenis ma cunosc de mult timp
“Ia di colea uai Doreli un as” Se uitau toti la mine ca la ultima masa libera din birtul local 
Le-am spus ca inseamna “si, se puede” si au dat din cap aprobator! Se uitau unul la altul, comentand “sounds Italian”
15-0
martie 27, 2009 at 6:40 pm
Buna seara tuturor…
Maine va fi marele meci, meciul care ne va face sa ne vedem de vara noastra linistiti, fara preocupari sportive deosebite
martie 27, 2009 at 6:42 pm
GA
Cat optimism
martie 27, 2009 at 6:44 pm
GA
martie 27, 2009 at 6:48 pm
Radeti voi, da’ pe nisip stie toata lumea ca Radoi nu poate merge in buiestru
@all: Salutare din nou si un meci cat mai frumos al Romaniei va doresc!
martie 27, 2009 at 6:49 pm
@ Gina
Sunt in mijlocul crizei, orice infrangere eleganta mi se pare un pas spre normalitate
Noroc cu Nicu, ne scoate el din Berlinul afumat de centrari irosite la prima bara. Sunt curios daca joaca mai mult de 4 minute.
martie 27, 2009 at 6:49 pm
Seara Buna! Ma indrept si eu catre casa. Intru mai tarziu sa citesc si istorioara lui mala
martie 27, 2009 at 6:49 pm
Calutul de mare
E-n asteptare
De mare meci mare,
La poarta de soare.
Speranta nu moare,
Mai rau ne doare,
Cazi zarul dispare,
Sufletul doare,
Si mintea o duce-n culcare…
Am vrea sa-i doboare,
Dar au vlaga oare?
Valuri de mare,
Reflectoare,
Piepturi de cantare,
Incurajare.
Calutul de mare
E-n asteptare
De mare meci mare,
La poarta de soare.
P.S. Louelle e si ea in tribune, daca n-ati observat-o.
martie 27, 2009 at 6:50 pm
GA
Nu stiu cine-i Nicu
martie 27, 2009 at 6:51 pm
Alex_S
Faine versuri 
Uite cum ma tii tu pe loc
martie 27, 2009 at 6:52 pm
* Poezie populara culeasa de la un taran anomin, contemporan si microbist.
martie 27, 2009 at 6:53 pm
Alex_S
Daca faci si muzica poate deveni imnul echipei
martie 27, 2009 at 7:00 pm
Buna seara Gina.
Multumesc, ai sa-i transmit taranului cand il intalnesc!
martie 27, 2009 at 7:02 pm
Ceasul fatitic se apropie, si inainte sa ma transform in broscoi (sau calut de mare, inca nu stiu sigur), va doresc o seara placuta si Hai Rommania!
martie 27, 2009 at 7:03 pm
@ Alex
WOW!
HAI ROMANIA!!!
martie 27, 2009 at 7:27 pm
“…fiecare unduire a marii ii trezea aceeasi nazuinta.Se indragostise de sirena mladioasa dupa o furtuna care imprastiase bancurile de pesti si grupuletele de caluti de mare
Ramasese singur , putin speriat ,si atunci o zarise pentru prima oara ,in scanteierile razelor ce taiau apa adanc.A fost de-ajuns …
Dupa fiecare furtuna,o zarea ,departe si ar fi vrut pentru prima oara ,in scurta lui existenta ,in bucatica lui de mare ,sa nu mai inoate vertical,sa nu mai nasca el puii si sa nu-i mai ingrijeasca tot el Ar fi vrut sa nu se mai camufleze ,sa strabata marile alaturi de sirena sclipitoare,in mangaierea marii …
Stia ca-i imposibil,dar nu se putea opri din visare …”
La strigatul mamei o lua la fuga de-a valma pe scari de frica sa nu fie descoperit ,sa nu afle careva ce povesti aduna in caietul dictando
Ajunse de-a valma in sufragerie si auzi vocea hotarata a unchiului cu putin accent nord american deja ,voce care-i umplea vacantele de inspiratie -” slow your horses young man,altfel toate bunatatile astea au fost in van asezate pe masa ”
Urma o vacanta cu povestile unchiului de peste mari si tari , cu plimbari cu bicicletele in padure ,cu pescuit in balta lor,dar gandul ii ramasese cumva agatat la povestea calutului de mare ….
martie 27, 2009 at 7:27 pm
buna seara oameni buni
am ajuns ,am terminat
martie 27, 2009 at 7:31 pm
Alex_S:
Miorita in varianta proprie!
martie 27, 2009 at 7:34 pm
mala:
Puteam sa juuuur ca scrii despre o sirena!
Cum ne salveaza ea pe toate!
martie 27, 2009 at 7:34 pm
* le salveaza
martie 27, 2009 at 7:40 pm
mag
stai sa citesc ,n-am apucat
am pomenit-o doar
martie 27, 2009 at 7:44 pm
mala
indragostit?
martie 27, 2009 at 7:56 pm
mala:
Pot sa raspund eu?
judge:
Obosit.
martie 27, 2009 at 8:11 pm
Daca n-ati vazut Brick Lane (2007), r. Sarah Gavron, ati pierdut mult (ca si mine, de altfel, dar eu sunt la jumatatea lui)
martie 27, 2009 at 8:15 pm
mag&judge
mereu indragostit
mai mereu obosit
martie 27, 2009 at 8:19 pm
mag
,care oboseala?
da-mi voie
judge
ma sparg de ras
esti bun de pus pe rana,tipule
martie 27, 2009 at 8:24 pm
socio
tot citesc
tot recitesc
si-mi vine sa mai citesc inca o data
foarte frumoasa poveste
martie 27, 2009 at 8:26 pm
Alex
,foarte tare
cu tine vorbesc maine la meci cu versurile in fata ochilor
mai am de facut ceva comisioane,daca nu dormiti pana ma-ntorc ,va vad
martie 27, 2009 at 8:27 pm
mala
multumesc. zicea mag ceva de rasul tau…
asta e episodul IV al aventurilor lui dorel. va urma…
noapte buna.
o sa ma uit la Yes Man.
martie 27, 2009 at 8:28 pm
*mag , da-mi voie sa-i spun
m-ai prins si cu sirena si cu oboseala,mag
martie 27, 2009 at 8:29 pm
judge
imi lipsesc primele 2 episoade , dar hackeresc dupa ce ajung acas`
la re
martie 27, 2009 at 8:54 pm
Bai, nu pot sta departe… Dar de saptamana viitoare, gata!
martie 27, 2009 at 8:55 pm
Salve Mala!
martie 27, 2009 at 8:55 pm
Seara isi asternea intunericul lugubru peste valurile plesnind in talazuri stabilopozii monstruosi, balauri informi si fara capete. Frigul si singuratatea il patrundeau incet, pana la oase. Era mai bine de o luna de cand draga lui consoarta se dusese si ea. Ramasese singur, singurul din neamul lui bantuind tarmul slutit de oameni. Ii iubise la inceput, cel putin asa-si aducea aminte de copilaria lui, prietenia cu fetita cu cosite blonde era singurul lucru care nu lasa ura sa i se salasluiasca in suflet…
Isi aducea aminte de povestile bunicilor, cand totul era frumos si curat, cand oamenii erau oameni si nu brute iresponsabile, nepasatori la toti si toate in jurul lor. Nu stia cine e de vina, si nici nu mai conta oricum. Aflase de la varul sau – prizonier intr-un acvariu, si scapat din greseala inapoi in mare – cum oamenii pareau foarte buni si pasnici, cu zambetul pe buze cand veneau si bateau in sticla groasa a acvariului sau. Poate ca nu stiau toti ce se intampla in mare cu adevarat, ca multe animale erau de mult disparute, ca mai degraba te puteai astepta sa vezi o sirena decat o stea de mare. Dar nu, erau vinovati cu totii, ignoranta nu-i facea mai putin criminali, era usor sa-si acopere ochii si urechile cu scuza confortul personal.
Ocoli cu grija pata de petrol si lasa in urma sa maldarul de gunoaie de langa fosta “gradina a sirenelor” cum le placea pe vremuri sa-i spuna. Nu mai putea galopa prin adancuri cum o facea inainte, varsta si apa poluata ii taiau respiratia. Se apropie fara sa-si dea seama prea mult de tarm si un val furios il lua pe sus, izbindu-l cu forta de nisipul pietros al tarmului. Aerul il sufoca dintr-o data si incerca sa se zbata, sa ajunga inapoi in mare. Renunta insa curand, ce rost mai avea?
Inchise ochii sa se vazu din nou plimbandu-se prin in gradina sirenelor, cu fetita lui, cu toti ceilalti zburdand printre algele unduindu-se lenese in soarele de primavara…
Era dimineata, friguroasa dar cu soare darnic si stralucitor. Louelle, mergea de mana cu tatal ei pe plaja, cand se opri si lua in manutele ei calutul de mare. “Tati, uite un calut de mare! Hai sa-l luam acasa!”
“Nu putem draga mea, calutul acesta doarme si nu e bine sa-l trezim.” – minti el, neputand sa-i spuna adevarul.
Fetita il puse atunci grijulie la loc pe nisipul uscat, si-i turna nisip pese el. “O sa-i tina de cald!” spuse ea vesela. “Somn usor calutule! O sa vin sa ne jucam maine, cand o sa te trezesti!”
Zgomotul infundat al pasilor le era luat de vant si imprastiat peste valurile marii. O sirena se auzi stridenta, curmandu-le brusc placerea plimbarii: vaporul intra in port, imens, fara forme si fara regrete…
martie 27, 2009 at 8:56 pm
Roger and out!
NB / Pe deseara mea.
martie 27, 2009 at 8:58 pm
Mala
Scuze, sunt uituc! Citit. Placut. Frumos!
martie 27, 2009 at 9:15 pm
Alex_S:
Induiosator. E o schimbare radicala de optica. Fata de ieri, asa mai da.
“Sinuciderea calutului de mare”. Sau “Renuntare”. sau “Sfarsitul”. sau “Ultima sirena”
all:
Ma lasati pe mine sa incerc titluri? Ca nu ma pot opri.
martie 27, 2009 at 11:56 pm
Alex
pai profitam atunci cat mai e timp
foarte fain
martie 28, 2009 at 12:07 am
GA
esti genial
noapte buna
martie 28, 2009 at 12:56 am
hors concours:
Calutul de mare e trist. Ii este dor de the Man.
martie 28, 2009 at 1:23 am
J
Salut!
Sa-i spui Manului ca nu numai calutului de mare e dor de el.
martie 28, 2009 at 1:24 am
* ii este dor de el
martie 28, 2009 at 6:28 am
eh, si o veste care imi pune un zambet larg pe fata: Islanders- Red Wings 2-0!!!
martie 28, 2009 at 6:42 am
Un calut mic, mic, de mare
A ajuns din intamplare
Sa inoate in Balcani
Printre carasi si calcani
Intr-o mare zisa neagra
C-o stiuca nu prea intreaga
La minte da nici la trup
De cand a facut voiaj in grup-
Intr-un grup de rapitoare
Cu multe inotatoare.
Cand vazu cel mic calut
Ce greu e sa fi micut
A zis “asta nu mai tine
La FRF e de mine”
Si-a ales el multe tinte,
De, calut fara minte,
Da-n final, ai sai vecini,
L-au dat drept la rechini.
aia la federatie.
Cum unde-i rima? La federatie.
martie 28, 2009 at 7:50 am
Buna dimineata tuturor
Am avut placerea sa citesc multe istorioare frumoase la viata mea… dar parca la ultimele doua concursuri v-ati intrecut pe sine
Pentru a fi obiectiv si corect, in stilul meu caracteristic, v-am pus numele voastre (pe care le-am scris pe bucatele mici de hartie) in caciulita albastra si am ales un biletel. Nu l-am desfacut, constient fiind de nedreptatea pe care as fi facut-o, asa ca am recitit istorioarele tuturor
M-am decis cu greu dar ferm
Castigatorul concursului este Socio. Felicitari Socio, felicitari tuturor!
martie 28, 2009 at 7:55 am
post nou
martie 28, 2009 at 12:59 pm
felicitari socio!
martie 28, 2009 at 1:03 pm
Socio
Felicitari si Hai Steaua (de mare)!
martie 29, 2009 at 12:41 pm
premiu pentru mala:
http://www.youtube.com/watch?v=nM9tyhIzycA
toata admiratia mea si pentru ceilalti creatori:
http://www.youtube.com/watch?v=gB3w3wgOo5M&feature=related
deci sunt la birou si ma joc in loc sa muncesc
martie 29, 2009 at 12:46 pm
mag
multumesc
eu lucrez de acasa azi
martie 29, 2009 at 1:19 pm
mala:
vad ca genial n-a trecut la ora de vara. mai am vreo doua-trei ore
Ai vazut “Hable con ella” al lui Almodovar? daca nu, sa nu-l ratezi. Si nici Marea dinlauntru/Mar adentro/The Sea Inside (2004) al lui Amenabar, cu un Javier Bardem incredibil de bun intr-o ecranizare a unui caz real.
martie 29, 2009 at 1:48 pm
mag
nu,dar o sa fac rost de ele
multumesc din nou
martie 29, 2009 at 2:50 pm
mala:
Zici ca ti-a placut “Watching the Detectives”. Lucy Liu a fost de nota zece, nu ma asteptam. De Cillian Murphy imi placea mai demult, il vazusem in Girl with a Pearl Earring (2003), in Intermission (tot 2003) si in The Wind That Shakes the Barley (2006). De curand l-am vazut in The Edge of Love (2008). Pune-le la catastif.
(Vorbesc si eu cu tine, ca @doc pare zilele astea mai degraba varsatoriu de sange decat omul cu urciorul din care ne turna si noua pe-aici apa limpede sa ne mai dezmeticim un pic.)
Hai ca, daca tot m-am pornit, te mai intreb ceva ce imi veni acum in gand: “El camino de los ingleses” (2006) ai vazut? Daca iti spun de cine e regizat, mori! De Antonio Banderas. E atat de misto, ca dupa ce l-am vazut (mai mult de curiozitate), m-am uitat si la filme in care juca el (ca in asta nu joaca) si pe care, din diverse prejudecati, le evitam. Este un film cu tenta putin erotica, dar e, in esenta, o poveste superba despre prietenie si maturizare. Un fel de “Y tu mama tambien” (2001) al lui Alfonso Cuaron (cel care a regizat “Great Expectations” (1998) cu Ethan Hawke si Wyneth Paltrow, si “Children of Man” (2006). Gata! Daca te plictisesc, sa nu-mi spui.
martie 29, 2009 at 10:19 pm
hei mag
m-am uitat la The white countess
si Ice Age 2
le caut ,doar ca dureaza
martie 29, 2009 at 11:02 pm
mala:
Si? Ti-a placut The white countess? N-avea cum sa nu. Si The Age of Innocence al lui Scorsese trebuie vazut – nu stiu de ce le asociez.
Eu n-am vazut Ice Age – nici 2, nici 1, nici 3. Imi amintesc de vreo jumatate de ora din una dintre parti – vizionata la insistentele cuiva – si personajele mi s-au parut induiosatoare si cu superuor. Insa n-am avut rabdare de mai mult. (De fapt, eu nu mai am rabdare sa ma dau cu sania, daramite sa vad o animatie de genul asta. Sunt insa fan Pixar, le-am vazut cred ca pe toate).
Dintre desenele animate ale tuturor timpurilor, mie seria Tom si Gerry mi-a placut. Eu tinand cu Tom, of course, pt. ca Jerry e capul rautatilor (in timp ce noi am fost obisnuiti, in stil comunist, sa tinem cu cel mai mic).
Daca erai mai aproape, iti puteam da eu niste filme, nu stiu cum.
Eu mi-am stricat seara cu “Man in the chair” – de fapt am vazut doar 30 de min, pt. ca e un film care imi aminteste, fara niciun rost, de parintii mei, care nici macar n-au apucat varsta batraneilor din filmul asta, dar eu mi-as fi dorit.
Mai am unul “Incendiary”, sa vad acum ce si cum.
Eu cumpar filmele de la un personaj foarte interesant, care ma viziteaza in fiecare luni la serviciu.
Doamne cat pot vorbi.
martie 29, 2009 at 11:08 pm
mag
mi s-a parut putin cam lungit pe alocuri.
interesant personajul furnizor
ma descurc de acum cu filmele,timp sa am
imi pare rau
eu sunt cam sacadat, na
martie 29, 2009 at 11:16 pm
mala:
personajul furnizor e o doamna respectabila cu o valijoara
da, filmul de care spui e cam lungut, dar merita vazut macar in memoria actritei
martie 29, 2009 at 11:20 pm
de vazut l-am vazut ,mi-a placut in rest.
mi-a placut cum au jucat cei 2
martie 29, 2009 at 11:22 pm
noapte buna ,mag
pic de somn
martie 29, 2009 at 11:25 pm
am vazut si eu recomandarea ta “Adaptation”, cu Nicholas Cage
sa nu-mi spui ca nu tu mi-ai recomandat filmul, ca mor (chestia cu memoria s Lecitina)
martie 29, 2009 at 11:25 pm
si eu sunt cu Ene
NB
martie 29, 2009 at 11:29 pm
mag
sigur nu eu , sigur nu recomand
daca nu uit, iti aduc aminte maine de lecitina
martie 29, 2009 at 11:29 pm
NB