Uneori, cand voi preda la Universitatea de  nestiinta exacta a vietii  imi aminteam de zambetul nevinovat al copilului orfan si de durerea incolora din ochiul privirii fixe impletite in lemn de artar.

Rareori, cand nu predam imi voi aminti de armata sufletului vazut prin gemuletul ruginit de astma ordonat.

Sunt.

E cea mai buna amintire din viitor.