Azi am castiGAt un pariu. Voi ati castiGAt Aujourd’hui. Merita sa o cititi.

„Dimineata si patul strain February 24, 2007

Filed under: Stream of consciousness — Aujourd’hui @ 1:29 pm

 

Senzatie infinita de gol. Te trezesti si iti dai seama, gustul amarui din mintea si simturile tale vorbesc, iti dai seama ca din nou, he’s not the one. Ai dat din nou gres, te-ai inselat, ai asteptat. Fara sens. Ce rost mai are sa il lasi sa-ti pregateasca micul dejun daca oricum se va termina? Ce rost are sa mai stau o singura secunda aici daca oricum se va termina?

Ii simt respiratia celuilalt, al visului, creatiei mintii mele, o combinatie puternica si mirosind a tutun de foarte buna calitate si un strop de parfum lemnos intre Rhett Butler si Van si Ormus Cama si Nabokov in sine; cult, inteligent, adanc infipt in pamant, extrem de realist, pragmatic si un pic sarcastic, doar un strop (Baby, you should have known by now how the world spins. But I’ll take care of you. Come here. ) Cat sa zambeasca ca Marlon Brando. Sa fumeze trabucuri si sa ma lase sa devorez biblioteca lui, aranjata pe rafturi multe, dintr-un lemn inchis la culoare, nimic ieftin, nimic modern in sensul de trecator. El acolo, imuabil, nemuritor. Traieste ca si cum nu ar muri niciodata. El face totul ca si cum ar muri, cu constiinta ca trebuie sa le asigure un viitor celor putini pe care ii iubeste si ii are cu adevarat aproape, dar se poarta ca si cum nu ar muri niciodata; ca si cum ar avea cheia universului, si tu nu trebuie decat sa te lasi pe mainile lui, pentru ca nu stii decat o particica infima din ceea ce are el sa-ti spuna, pentru ca te iubeste. Sa fii printre atat de putinii pe care ii iubeste. Prietenii lui, doar animale sociale, parteneri de afaceri, cunostinte utile, si doar un vechi prieten, fost inamic, pe care acum il ajuta si-i spune: Batrane, ai si tu grija de tine, macar acum, cand esti cu adevarat batran. Nimic din ceea ce spune nu e discutabil; toate lucrurile pe care le articuleaza sunt adevarul pur, de nestramutat. Nu e mistic, spiritual, nu e jucaus, dar apreciaza lucrurile amuzante, senine, care il scot din intunecimea cunoasterii adevarului.

Si atunci, de ce mai scriu pe acest blog, asteptandu-l pe el, din patul strain, sa pregateasca micul dejun?”

Aujourd’hui