by Pinguilde

Inainte foloseam nepasatoare telefonul ca ceas. La nevoie desteptator. Ii si spuneam asa, creand confuzie cand imi cautam ceasul invizibil pentru ceilalti. Inainte vedeam nestiutoare telefonul mobil doar ca pe o jucarie. Imi permiteam s-o uit in cealalta jacheta, in care zacea pana isi epuiza bateria. Inainte ma bucuram copilareste, privind imaginile in miscare ce apareau atunci cand il porneam dupa incarcare.

Acum pornesc telefonul mobil si vad cu ochii mintii cum sunt activate pe rand rutinele ce permit comunicarea dintre SIM-card si ME, dintre ME si user prin intermediul MMI. Pe langa textul sau iconul ce apar pe display, vad toti ceilalti parametri, ce ramasesera inainte ascunsi. Vad toate ramurile din if-urile pe care se intra. Le vad si pe cele ramase neatinse, fie din cauza ca ME-ul e mult prea vechi, fie pentru ca userul e indiferent la multitudinea de posibilitati oferite. Vad fiecare mesaj de eroare ce asteapta pregatit sa semnaleze ceva in neregula. Acum eu nu mai sunt eu, ci am devenit userul. Unul ale carui actiuni sunt prevazute exact, in documentatii de mii de pagini. Care nu poate face nimic neasteptat. Mi-a fost furata libertatea de decizie si nu mai imi vine sa incarc bateria.

Mi-am pierdut inocenta.

Nota de subsol:
SIM = Subscriber Identity Module
ME = Mobile Equipment
MMI = Man Machine Interface