Ajutati-ma, va rog, sa termin istorioara asta! In spiritul asului de caro, cea mai haioasa continuare va primi premiul cel mare!

 Ducele de Pasterfeld

…era al treilea pe lista in regatul Lishpantzian. Obosit de durerea lenii cea de toate zilele ducele s-a hotarat sa mearga la cules de nuci verzi. Zis si facut. A ordonat iapa ducala de drum mediu  si a plecat insotit de cei sase frati de gem vitregi. Fiind ducat mic, imediat s-a aflat de plecarea sa…

Castigatorul finalului de poveste este Socio

“Rand pe rand domnitele regatului au pornit catre livada cu nuci. Desi al treilea pe lista, ducele de Pasterfeld avea toate sansele sa devina in scurt timp primul. Cei doi mostenitori plasati inaintea lui la mostenirea tronului plecasera la un razboi cu o semintie indepartata nemaistiindu-se nimic despre ei. Se spunea ca ielele le-ar fi luat mintile si incalcit cararile in asemenea masura incat ratacisera drumul spre casa.
Ducele era vestit pentru vorba sa mestesugita. Legenda spunea ca pe vremuri el obisnuia sa vorbeasca neintrerupt toata lumea sorbindu-i cuvintele pline de sensuri si semnificatii. Din pacate, datorita lenii binecunoscute, in ultimul timp nu reusea sa articuleze decat cateva sunete, si acelea la turnirurile castigate de echipa sa favorita de cavaleri.
In mijlocul livezii, alaiul domnesc intalni multimea de domnite. Privirea ducelui fu atrasa ca un magnet de una din ele. Descaleca iapa de drum mediu care nu se asteptase totusi la un drum atat de lung drept pentru care cedase si cazuse ca secerata la pamant. Ducele nu-i arunca nici o privire. Cu ochii tinta la domnita din fata lui se apropie. Si vraja se rupse. Ducele vorbi pentru prima oara clar si deslusit.
– Ce mama naibii caut eu in livada de nuci?! Fato, seminte de bostan ai? Ca incepe turnirul ducelui de Dangerfeld acum… “

 Felicitari!