de Dimitrie Grama

De mult te uiţi
spre mine
şi nu mă recunoşti.
Fireşte,
ne despart orizonturi
pe care trupul
nu le poate atinge
ne desparte râsul
ne desparte plânsul.
 
Şi nu mă recunoşti
pentru că eu sunt
doar umbra gândului
care aşteaptă
să fie rostit.