ASul castigator. Excursia promisa. Meritata. Asteptata.

CAlator prin muntii sufletului escaladam cu usurinta si seninatatea cu care am privit odata un rasarit de poveste de dragoste. Intindeam franghii nevazute peste prapastii infinite, cadeam in abisurile cascate sub mine pentru a ma agata de orice radacina intalnita in cale. Rostogolirea continua de sentimente ma zdrobea in cascade inutile de dezamagiri amestecate cu sperante. Privirea peste umar nu-mi sporea teama, ci imi intarea convingerea c-o sa reusesc.

ROmania din sufletul meu era la fel. Nimic schimbat si totusi permanent alte nuante. Curcubee din care lipseau rand pe rand cate doua, trei culori. Pitoresc, dar lipsit de implinire. Uneori de noima.

GAsca de prieteni era insa locul de popas. Puntea suspendata peste oceanul de diferente. Franturi de trecut ingemanate cu amintiri din viitor.

In muntii din suflet nu conteaza nici un moment daca atingi varful sau ramai la poale. Important e ca privelistea sa fie permanent minunata.