O reptila trecea prin fata unui chiosc de ziare. Nimeni n-a avut curajul sa o intrebe ce cauta prin fata chioscului de ziare dar se uitau la ea ca la o reptila care, aparent, nu era de reptila care sa treaca prin fata chioscului de ziare.

Mi-am luat inima in dinti si m-a durut putin (ca nu era obisnuita…inima) dar am intrebat-o, in stilul meu caracteristic, care este viziunea ei asupra oamenilor care cred ca, ea, de fapt, nu este de reptila care trece prin fata chioscului de ziare.. Anticipasem ca nu va raspunde imediat si ma pregatisem de asteptarea plictisitoare premergatoare oricarei intentie de a raspunde.

In definitiv era reptila iar reptilele nu prea vorbesc. Zic „nu prea” si stiu si de ce.

Pacat. Intr-un tarziu mi-am dat seama ca zaharul ars nu este zahar ars iar fluturele de badminton este o mingiuca mica cu mult plastic in forma de con ciuruit.