|: Azi e ziua nationala a popandailor. Nu sunt unul si nici nu-i invidiez, ba din contra. Ii prefer, predictibil, in curtea competitiei, luand sfaturi de la sefii ai mari si scriind cu mandrie, de zor si sarguincios ce au de facut.

Undeva, departe, intr-o zona desigur neagreata de popandai, sta un soi de popandau-sef. Acela ( nu poate fi femeie sub nicio forma) dirijeaza popandaii in cea mai pura forma popandaiasca: se uita chioras da’ drept …

Citeam (din nou) tacerea din umbra picaturii de cafea, acoperit fiind de zgomotul intens de mut al popandailor moderni…Priveam marsul lor mandru si ritmic, spre nicaieri, indulcit de pamflete rupte cu citate din vechii popandai…

Zambeam, amintindu-mi ca…: | (D.C. al coda)

Traiesc si ma intreb: are infarctul cultural personalitate?