Ieri

Nascut din lumina scrisului infinit, ars de soarele patimii, m-am reinscris sa ma cunosc. Ma uitasem, adormit in neantul  sacosei de cuvinte banale.

O priveam, vanzatoare volanta de vise,  constient de nevinovatia ei…N-am vrut sa risc si-am cumparat toata punga de lozuri in plic. Un zambet  larg mi-a insotit gandul ca, desi le cumparasem pe toate, am dreptul doar la cateva.  Intr-o milisecunda, eu si 5 lozuri  ieseam pe usa acompaniat de “sa va dea Dumnezeu sanatate” Le alesesem discret si rapid, poduri peste vise irealizabile,  destin necastigator al ideilor sterpe.

Sirul mutant de ingeri pacaliti de ritmul seducator al vibratiilor, alunecati din logica pasilor,  literele-mi din primul loz  “xx xxxxxx, xxxxxx”

A fost  pentru prima si ultima data cand am vazut o lacrima de bucurie in forma de inima.

 

Azi

Copil fiind , atras de lumina ecoului din inima ta, m-alergam fara tinta,  intrebandu-mi sufletul ud  nelamurirea sacra.