By Nicolae Iorga

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe…

Ar trece vremea si n’am sti
Ce e aceia vreme
Si n’ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea’ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge’n ochi
A’lacrimilor urme,
Si cine oare s’a’ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n’oiu fi pricina.