Azi de la 19:30 (ora Romaniei) va invit sa scriem un articol impreuna, o idee imprumutata de la  Adrian Georgescu.

Incepem:


Un sac gol se asezase pe bancuta verde din parc, urmarind atent desfasurarea ultimului atac. Fara continut doar in aparenta, intre pliurile lui fiind adapostite toate visele calatorului adormit.
Capricios ,coleric si manierat, saculetul se uita pentru ultima data la ata care-l intregea, cersind o idee si nestiind ce sa ureze sacului de gol, sa ia gol sau sa fie gol. Nimic de pe chipul rezemat pe sac, cu ochii inchisi, nu lasa sa se ghiceasca focul interior.  Pe undeva se simtea tradat. Fusese retrogradat de la intreceri cu picioarele in sac, cand un ageamiu se impiedicase in el si-l rupsese. Un simplu „te iubesc” i-ar  fi mers la suflet acum.  Intreaga lui lume canepie s-a prabusit in momentul in care a fost prima data umplut cu mingi…sparte,  saruturi deslusite din coperti de reviste mondene.  Spetit, se indrepta spre iesirea din parc,  intrebandu-se cu-0 voce firava „unde-o fi Saculeana mea?”  Devenise un sac fara fund , in care se pierdeau toate durerile si suferintele prin care trecuse .Si totusi …

O minge desumflata, interesanta totusi prin aerul rebel pe care i-l dadea un petec franjurit care atarna in dorul lelii, se lipi de el intrebandu-l cu un ultim fasait: “Care-i sssshhhhparla cu tine?”  Se fastaci rusinat si se intoarse spre ea cu petecul rosu, capatat cand o intalnise pe Saculeana pentru prima oara.  “Pe mine m-a nimicit unul. A incercat ssssa ma centreze cu dreptul. Pe langa faptul ca era stangaci, cred ca inverssssassse si ghetele… Norocul meu a fossssst ca intai l-am lovit in cap pe cameraman. Apoi m-am infipt duiossss in trepiedul care ar fi trebuit sssssa ssssussstina camera”

Sacul privea neputincios cum viscerele calde i se împrăştiau prin iarbă, simţea mucegaiul alb-verzui urcând încet spre colţurile gurii,din urechi îi curgea un lichid vânăt care îi ardea sfoara încheieturilor,încercă
să se agaţe de o tufă de trandafiri dar spinii îi mai sfâşiară câteva zdrenţe, soarele îi transformă în cenuşă ultimele zvâcniri şi, cu un ultim efort, sacul vomită resturile putrezite ale mingiilor din piele. Liga Campionilor era departe. Liga Campionilor (Saculeana, cum ii placea lui s-o alinte) era departe.

Se trezi brusc din reveria maladiva. In mod evident avea nevoie de o vacanta. Era vacanta binemeritata de dupa vacanta copiilor. Craciunul asta a muncit mai mult ca oricand. Avea la activ peste 1 milion de umpleri si goliri in numai cateva zile.

Era cazul ca cineva sa-l strige pe GA. Se simtea ca in filmele cu regizori meschini ce tin personajele in acelasi cadru dar nu le lasa sa se atinga.  Atingerea care i-ar elibera… Si zise „Bey, om de zapada stiti sa faceti?”  Insa chiar nu-i pasa de criticii ostili, ce stiu criticii despre atingeri?

🙂