Am vazut ieri acelasi fotbal imbacsit si impotent. Rezultatul aproape ca nu mai conteaza.  Puteam castiga cu putin noroc sau pierde la scor cu putin ghinion.  Nu jucam nimic,  nu jucam nimic de mult timp,  suntem intr-o coma vegetativa din care iesim rar, doar prin sclipirile lui Mutu sau inaltimea lui Goian.  Imi doresc o identitate in joc, ceva care sa ne caracterizeze.  Fie si un sistem cu un portar cu manusi, unul fara, opt fundasi  si  Semeghin. Macar jucam la  zero.  „Pe aici nu se trece” „la Bucuresti nu castiga nimeni”  „Zero noi dar si voi!!!”  ar fi cateva din lozincile  pe care le-am repeta  mandri in drum spre stadion.  Poate ca  e timpul sa ne coboram asteptarile,  poate ca e timpul sa o luam de la zero, poate ca e timpul sa ne oprim mintindu-ne pe noi insine.  ESTE  timpul sa ne ridicam asteptarile, SUNTEM la  zero,  este timpul sa gasim un nou antrenor, noi jucatori, o echipa.  HAI ROMANIA!