„Aplecat in crasma gandurilor tandre si absorbit de dansul picioarelor de scaun, Zana celebra zambetul statuii din colt. Mai bine Zana decat bufnita, isi repeta, incercand sa imperecheze ritmul silabelor cu zgomotul paharelor ce se ciocneau necontenit.  Alaturi,  inima-i batea frenetic, asemeni ostasului revenit din razboi, cuprinsa de sange fraged.  O furnica aparea si disparea printre patratele  alb negre de pe masa, incercuind sticla aburita.  O simtise, pariu, aceeasi rochie inflorata! Parul rasfatat peste umerii goi,  ii aparu…”

Premiul cel mare va fi acordat autorului celei mai interesante continuari 🙂

Bafta!