by OG

Atat de trista-i dimineata
Acum cand plange-o toamna noua,
Cand cade din copaci viata
Si frunze galbene ma ploua.
O lume-ntreaga simti cum moare
Intr-o tulpina ce se-ndoaie,
In orice zvon o asteptare
Si-un vis in fiecare foaie.
Abia o bruma fara mila
Si vara mi-a fugit departe,
Rasar, movila de movila,
In jur de mine frunze moarte.
Ce taina le-a desprins in soapte
Mai multe azi ca altadata,
Ce visuri au murit azi-noapte
Cu-atata frunza spulbetara?

Icoane negre mi s-arata,
Si nu stiu cum, dar mi se pare
Ca-n noaptea asta-ntunecata
S-a prapadit o fata mare.